De acnd doctorul Csaba FABIAN mi-a dat matrita cu cartea postala prin care aveam cum sa solicit materiale din occident, am intrat intr-un circuit si primeam pe langa articole si plicuri cu invitatii de la conferinte. Asa se face ca in 1980 am primit un plic in care eram instiintat ca va avea loc intre 24-26 februarie 1981 o conferinta organizata de A.C.M. in St. Louis, drept care m-am gandit ca n-ar fi rau sa trimit si eu ceva acolo. M-am apucat de scris mai intai un rezumat conform cerintelor din CALL for PAPERS. L-am dactilografiat si l-am corectat si dupa ce l-am adus la forma ceruta de indicatiile organizatorice, destul de dure, si l-am trimis, dupa ce am luat aprobarile din ASE. Era foarte dificil pentru mine sa realizez dactilografierea la masina mea ERIKA un text care sa fie incadrat strict intr-un dreptunghi, caci acolo nu facea fiecare ce vroia. M-am muncit deswtul de mult sa nu ies din desen si am reusit. L-am trimis acolo. Dupa un timp am primit confirmarea conform careia materialul fusese aprobat si eram programat miercurea, pe 25 februarie intre 10³⁰ - 11⁴⁵, sectiunea FF17, sa prezint forma in extenso pe care o aveam pregatita si pe care o trimisesem intre timp. Cum in acele timpuri a trece oceanul sa ajung in USA, era o utopie ca bani, dar mai ales ca aprobari, nici nu am continuat sa fac demersuri intrucat la prima usa la care am batut mi s-a spus clar ca nu trebuie sa mai continui. Persoana care mi-a zis asa ceva era una dintre persoanele pe care le respectam si care nu trebuia sa semneze ceva. Deci nu aveam cum sa o banuiesc de teama de a se implica in ceva. N-as fi amintit de aceasta conferinta daca dupa un timp nu ar fi venit un plic de la o universitate in care mi se amintea de comunicarea trimisa si mi se facea oferta de a merge acolo sa devin asistent universitar. Avea semnatura sefului de departament si ma onora teribil de mult. Regret ca nu am pastrat acel plic. Prin 1987 dupa ce m-am apucat din disperare sa fac carausie de legume cu un ARO 244D si cu remorca, am dat la DCA multa documentatie, caci hartia vanduta aducea 60bani la un kilogram... Imi trebuiau trei recomandari. Doua le aveam garantate dar am mers si la cineva din zona informaticii, la un directoras. M-a primit personajul, i-am spus despre durerea mea, iar acesta mi-a zis dispretuitor am apreciat eu atunci si nu-mi schimb parerea nici azi:
- Ce ba, Ivane si daca nu te mai intorci?
De parca eu plecam sa ma mai intorc...
Dupa un timp, am aflat ca vrespectivul a plecat la un congres in Mexic si el nu s-a mai intors. Dar nici eu nu am plecat. Asa este viata, parsiva.